Predealul in sfarsit a intrat pe lista oraselor ce organizeaza evenimente de trail running. Anuntata de anul trecut si deschizand inscrierile in prima parte a anului, era o cursa la care imi doream sa particip.
Partea de comunicare de pe retelele de socializare a facut ca toate locurile sa fie ocupate cu ceva timp inainte. In cadrul evenimentului puteai alege una din cele 3 curse: K13, K24, K42, am ales cursa k24 ca un antrenament foarte bun pentru Marathon3200.
De la start s-a pornit pe fostul drum forestier Polistoaca, care este asfaltat pe prima bucata de 2,5 km. Pe tot acest segment s-a alergat in grup compact cu mici depasiri, asfel am am schimbat cate o vorba si o incurajare cu cativa amici alergatori. Pe urcare, mi-am dat seama ca uitasem sa bag prima fiola de magneziu, asa ca slabesc putin pace-ul sa beau fiola. De la indicatorul primul indicator din padure am facut stanga pe traseul ce duce pe Vf. Piatra mare si am inceput coborarea spre Tunelul mare. Grupul compact s-a transformat intr-un sir lung de alergatori, poteca fiind destul de umeda si ingusta iti oferea putine locuri pe unde puteai depasi.
Ajuns cam in 30 min la primul punct de alimentare, m-am oprit putin pentru alimentare, fata de cursa de la Retezat aveam in plan sa ma alimentez bine la fiecare punct. De aici incepe o urcare lunga, asa ca dau drumul la bete si mentin un pace echilibrat, cand dupa un alergator cand dupa altul. Pe fiecare zona mai fals-plata incercam sa maresc ritmul. Inainte de a ajunge in golul alpin schimbam traseul si incepem o coborare frumoasa catre cabana Susai. Intre timp ma opresc la al doilea punct de hidratare, strang betele mai bag apa, iso si ceva de rontait. In continuare traseul devine din ce in ce mai alergabil, poteca se lateste, distantele dintre alergatori sunt mari si ai impresia ca alergi de unul singur prin padurea verde si deasa.
La un moment dat ajungem intr-o zona mai defrisata si apare indicatorul cu 15 minute catre Susai, mi se parea ca bucata asta a trecut mai repede decat ma asteptam. Pe urcarea dinspre Susai ma intalnesc cu Ana care era voluntar, in acest punct ne directiona in fuctie de cursa. Cei de la Maraton mai aveau de facut o bucla pana la CP-ul din Garbova. Pana la urmatorul CP, urmeaza o coborare. La CP-ul dinspre poteca ce duce la Clabucet Plecare opresc din nou la alimentare, nu ma grabesc, incerc de toate, era km 15 si nu mai era mult pana la final.
Scot telefonul si trimit sms Iuliei ca plec spre Clabucet Plecare, cu o zi inainte zicea ca e posibil sa urce c pana sus in capatul partiei. Stiam ca de aici traseul incepe sa urce din ce in ce mai mult, si se termina cu ultima bucata a partiei Cocosul. Scot betele si ii dau usor, mai bag o fiola de magneziu si in fata se vede finalul pantei. Iese mai bine decat ma asteptam asa ca sus, mai imi iau o mica pauza sa admir panorama asupra Bucegiului si Postavarului. Imediat dau sa plec si ma suna Iulia care imi spune ca e prin zona, ii dau la vale si dupa cateva minute ma intalnescu cu ea, schimb 2-3 cuvinte o pup si ma duc in continuare spre Garbova.
La CP doar m-am hidratat si am pornit pe ultimii 4 km, ma uit la timp in jur de 3 ore si ceva. Traseul continua prin padure cu un fals plat, pe alocuri mici urcari, in rest o poteca numai buna de alergat. Ajungem in capatul partiei Clabucet varianta- coborarea pare putin sacadata de la smocurile de iarba, incerc sa ma echilibrez cat mai bine si mai reusesc sa fac cateva depasiri, cu cat ma apropiam de finish se simtea energia voluntarilor care ne incurajau, cobor, fac stanga si o vad pe Iulia care alerga catre poarta de finish, se pare ca tocmai ajunsese si ea.
A fost un traseu tipic de trail running, alergabil, fara urcari abrupte si coborari tehnice unde m-am intalnit cu multi amici alergatori dar si voluntari. Dupa modul de organizare as putea spuna ca evenimentul se afla in top 3 curse la care am participat. Cu siguranta o voi pune pe lista curselor de anul viitor.